Plaja stîncilor vagaboande

plaja stîncilor vagaboande

,, şi-mi vîntură vîntul cămaşa, nu vesta,
sunt cea mai în sandale din oraşul acesta!”
( Mălina Monica o fată deşteaptă de pe facebook)

briza de uscat aduce pe lîngă praf, tufe de ciulini ca-n westernuri, vapori de cimbrişor dospit de soare şi o aromă de scorţişoară, stafide şi brînză dulce. cum plăcintăriile sunt departe-departe, cincizeci de kilometri pe asfaltul încins, vreo patruzeci în linie dreaptă pe cărarea ereţilor din metal întunecat care zgîrie cerul spre seară, n-am altă explicaţie decît că nasul îmi joacă feste.şi nici nu mai ştiu dacă mirosul era nou sau de-acum zece-doisprezece ani. ieri îmi jucau ochii în imagini decupate pe fundalul mătăsos cenuşiu al valurilor. cochilii perfecte, ieşite din compasul lui arhimede, împestriţate în culorile leopardului ca rochiile traseistelor de pe drumul spre Tuzla, scoici mici vopsite în crem delicat şi azuriu ca un ciob de cristal şlefuit de ape, cadavrele mici şi mumificate de un cafeniu şters ale crabilor-eremit, iar peste toate minunăţiile acestea aerul cald tremurînd spre orizont în falduri grele de aur vechi. altă explicaţie ar fi că mi-e foame. cannonul meu s-a săturat de-nghiţit culori, iar mie-mi chiorăie maţele. îmi tai cu briceagul pe o scîndurică găsită în nisip: roşii, ceapă, ardei, toate legume de cîmp, dezmierdate de raze adevărate nu fleacuri crescute în seră şi nişte telemea veche de capră. toate înşirate pe lemnul şlefuit, gri-albăstrui ca o natură moartă spre obiectivul se holbează lacom. da’ nu, nu-l las, halesc totul eu în dăraburi mari, ca salata grecească.ori bulgărească dacă i-aş fi adăugat un castravete şi-un praf de boia. o salată care se-amestecă în burta mea, fără să-i pese de denumirea de provenienţă, că doar nu o izbucni un război balcanic pe motivul a cui e întietatea musacalei, baclavalei, gyros versus kebab, salată contra salată.
,,lasă, puiule, că tu ai halit destule, îi spun, dune parfumate cu ciulini, stînci cucuiate, faleze, dimineţi schiţate prin ceaţă, minarete, geamii şi chindii topite-n chihlimbar celest, o turmă întreagă de oi, plus măgăruşul-mascotă, mai abitir ca alea a lui Iason,, vopsite toate în aurul apusului, trei tătăroaice tinere, cu ochi de jad şi buze de trandafir ofilit, un crap-oglindă azvîrlit înapoi în culcuşul lui verde-lichid…ai înghiţit pe nemestecate marea de la Portiţa, laguna, trestiile, zidurile enisalei, gaura unui covrig prin care zîmbeşte un puradel, pescăruşii beţi de zbor, lotcile cu năvoadele mai arătoase ca horbota damelor fiţoase de fin-de-siecle, ai înghiţi şi toată plaja asta dacă te-aş lăsa!”
mă descalţ de sandale, nisipul e moale, călduţ şi pornesc agale, s-o iau în stăpînire. de la piciorul falezei pînă la porţiunea de nisip veşnic umed. între stîncile îngropate, oi de piatră adormite-n nisip pînă hăt, unde poate cuprinde ochiul bucata alipită de talazuri şi cer, fără păsările libere. ca orice hoinar care se respectă nu caut pe hărţi numele locurilor prin care trec, le spun cum se cuvine: ,, răscrucea de sub măslini unde cerul de seară e verde” sau locul unde cupola geamiei geme albastră ca marea” sau ca locul de aici, unde aripile cormoranilor fericiţi fîlfîie cu inconştienţa îngerilor, pe care-l botez, că vreau şi pot, ,,plaja stîncilor care vagabondează”. bani nu mi-au rămas nici să fac autostopul, dar cîte nu se pot dobîndi fără bani şi cîte nu poţi să pierzi încercînd să le cumperi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s