JURNALUL UNUI AIURIT ( 2 )

2.
întîi iunie

Dacă nu alergam ieri la spital nu aş fi avut ocazia să o cunosc pe Clemfatia, făptura care mi-a dăruit un adevăr fundamental. Am realizat că sunt depresiv, aşa m-am născut n-am ce face, iar calea spre descifrarea misterului creaţiei universale nu e posibilă prin xanax sau alte hapuri antidepresoare şi antianxiolitice. Ea m-a învăţat, printre altele, autodisecţia multidirecţională a spiritului şi faptul că nu contează cum gîndeşti ci cum te manifeşti în societate. Greşea enorm Ibsen cînd afirma de-a moaca “omul singur e puternic”; aiurea! fără acoliţi, colegi, camarazi de trib încă din epoca pietrei cioplite, noi, ca indivizi nu însemnăm mare lucru.
Cînd am ajuns la secţia de dermatologie şi am întrebat dacă au internat un pacient cu numele de Ristea M. Florin, o hoaşcă de asistentă cu părul încreţit şi vopsit în blond pai mi-a spus că habar nu are să încerc la spitalul militar sau aiurea. Spitalul militar era închis, se zugrăvea sau cam aşa ceva, dar un băieţandru care juca barbut cu un pui de brac sîrmos mi-a sugerat să încerc la boli infecţioase dacă e vorba de bube, aşa că am luat-o într-acolo.
Riţu se afla într-o formă deplorabilă. Legat cu un cearşaf răsucit de mîini ca să nu-şi scarpine pustulele era de nerecunoscut: corpul şi faţa i se umflaseră enorm, practic se dublase-n volum, în ciuda faptul că îl îndopaseră cu antihistaminice, cortizon şi alte chestii, iar ochii, un amănunt tulburător, împinşi de pomeţii tumefiaţi i se apropiaseră încît părea că mă fixează un ciclop.
” Cum ţi-e Riţule, frate?! l-am întrebat inutil, iar el a gemut:” crăp, nu vezi!”
Medicul de gardă, un tinerel tuns perie şi antebraţele tatuate cu litere kangxi mi-a spus:
” Primele douăşpatru de ore sunt critice, după aia evoluţia e clară: sus sau jos!”
“Cum adică?” m-am mirat eu.
” Se externează sau ajunge în subsol, la morgă!”
” Dar dacă nu îşi revine?”
” Îl tăiem ca să nu facă edeme…oricum are o boală rarisimă, nediagnosticată încă, aşa că ajunge sigur exponat la facultatea de medicină!” a zis el şi s-a cărăbănit din salon.
O fată-femeie brunetă, bondoacă, cam grasă dar cu ochi imenşi cît un ghiol, de culoare violetă şi cu o umbră de mustăcioară deasupra buzei superioare mi-a spus blînd:
” Nu vă impacientaţi, prietenul dumneavoastră va scăpa cu viaţă, sunt sigură…se vede şi se simte că ţineţi enorm la el, asta îl va salva!”
Certitudinea ei m-a liniştit şi, în timp ce îi strecuram o bancnotă cu portretul lui grigorescu-tînăr în buzunarul hălăţelului alb, scrobit şi am dat fără să vreau de o vîlcea călduţă de carne, i-am spus:
” Sunaţi-mă dacă intră în comă, am ceva important să îi spun!”
I-am notat numărul pe un bilet de tramvai vechi,iar ea a adăugat:
“Dacă veniți şi mîine aduceţi-i nişte ceai de gălbenele, rău nu poate să-i facă!”
Am tresărit:
” De unde ştiţi că sunt consumator de…”
” După coloraţia portocalie a buzelor şi a albului corneei… da’ staţi liniştit şi eu beau cantităţi uriaşe din aşa ceva!”
Coincidenţa asta m-a făcut să o privesc, brusc, cu simpatie şi subit interes masculin. Oricum, alături de ea nu riscam să mă căpătuiesc cu boli venerice sau paraziţi intimi, aşa cum păţisem cu Lili, madona trotuarelor.
A doua zi m-am înfiinţat la spital cu o cutie de praline şi un bucheţel de orhidee, lui Riţu i-am dus juma de kil de grapfruit pe care l-am halit ulterior, tot eu, fiindcă el era alergic la citrice. Asistenta cu ochi violeţi şi mustaţă, care mă compătimise ieri, a zîmbit” vaaai, nu trebuia să vă deranjaţi!” dar a luat bomboanele şi a mirosit orhideele, erau cică florile ei de suflet şi mi-a întins o mînă caldă, umedă:
” Clemfatia Sassu, asistentă doi la epidemiologie!”
” Un nume neobişnuit” m-am bîlbîit, asemenea cu al meu: Dagobert Grizpatu, dar mi se zice Crys cu y grec de la Epicrysos, dumneavoastră, duduie, sunteţi cumva din Cadrilater?!”
” Spune-mi Faty, mi se potriveşte, sunt niţel supraponderală”, a rîs din nou, larg, arătîndu-şi dinţii laţi şi imaculaţi şi limba trandafirie, de pisică. Gîndul că limba aceea îmi cotrobăieşte prin gură, rugoasă, umedă, şlefuindu-mi bucoasa mucală ca un glaspapir m-a înfiorat. Nu, a continuat ea, antecesorii mei au fost emigranţi în ţara asta…străbunicu-miu din partea tatei s-a născut la Bremen, alt străbunic era armean, iar maică-mea era din Pind, spiţă de fărşerot carvangiu!”
Ne-am strîns mîinile, o descărcare electrică ne-a străbătut, amîndorura, braţele şi asta a fost tot,
Acasă, am plutit fericit de la spital în tramvai şi apoi pe scări în sus, am realizat că e ziua copilului şi mi-am amintit că naşu-miu, Manolache, îmi dăruise pe la opt ani cu un urs de pluş care bătea într-o tobă de tinichea, de altfel singurul cadou pe care-l primisem de la el. Eu îmi doream o puşcă cu dopuri, aşa că furios, am demontat toba, mecanismul cu cheiţă şi i-am tăiat burta, aruncînd peste tot talaşul scos. Şi-a scos cureaua şi mi-a tras o bătută de s-o ţin minte, cică a dat bani pe porcăria aia de jucărie, putea de ei să-i ajungă de trei beţii şi un delirium tremens, iar eu m-am răzbunat în ziua următoare turnîndu-i pe ascuns, pipi de pisică în sticla cu rachiu.

iunie, trei

Faty mi-a dat să citesc ” Anus, Animus şi Anima” de Passionaria Vîrşie, o autoare încă necunoscută dar, spunea ea importantă pentru autocunoaşterea completă a oricărui homo sapiens şi Konrad Lorentz, Inelul lui Solomon, cred că e interesantă dar fiind ediţia nemţească nu am putut-o citi nici după ce mi-am procurat un dicţionar român-german. Oricum, imaginea tandră a mustăcioarei ei intens întunecate,vag albăstrii, umezite de perle micuţe de transpiraţie ca roua primăvăratică pe iarba de kentucky mi-a provocat nişte persistenţi fiori existenţiali atît de intenşi, mai ales în zona pelviană, încît, după ce am stins lumina, cu parfumul palmelor ei impregnate-n paginile cărţoaiei am adormit şi am visat-o neruşinat de concretă şi, bineînţeles, goală. Cînd m-am trezit între drojdiile umede ale potenţei m-am hotărît: dacă Riţu moare-n spital o cer de nevastă, dacă scapă îi fac o curte îndrăcită pînă devenim logodnici pentru eternitate.
La slujbă am necazuri, patronul macaronar a adus un malaxor pentru umplutura de tortelini con carne şi utilajul ăsta îmi provoacă doar necazuri: ba toacă prea mari dumicatele, ba se blochează şi atunci din măruntaiele sale mecanice răzbate o putoare grea, numai a tocătură apetisantă de carne nu miroase.
În copilărie, după ce am părăsit urbea natală, mama, dorind să-şi refacă viaţa, s-a însoţit cu un măcelar şi ne-am mutat în Cîrciorova, un tîrg din clisura Dunării. Aşa mirosea şi compoziţia pe care individul acela o punea în cîrnaţi, compusă din sînge, zgîrciuri tocate, făină de oase şi un ingredient secret, se pare că era DDT ceea ce îi dădea, într-adevăr, un gust de neuitat, în loc de condimentele uzuale. Tot atunci, îmi vine în minte, ori de cîte ori simt parfum de rahat turcesc, de lungile ore petrecute în schela Orşovei, lîngă ghereta vămii. Eu molfăiam alviţă sau rahat de ada-kaleh în timp ce Sveta, o caraşoveancă zdravănă, cu pieptul mare cît o pereche de pepenaşi, pe care maică-mea o angajase să aibe grijă de mine, fiindcă, între timp cîrnăţarul o părăsise şi se angajase contabilă la un c.a.p. din zonă, gemea sub şalele unui vameş spătos. Simţeam zguduiturile lor de animale la rut prin pereţii subţiri din şipci şi mă întrebam cu cerul gurii mîngîiat de aromele dulci: “asta să fie dragostea dintre un bărbat şi o femeie?! ” Astfel, pentru un timp,ideea de minciună, gagica mă mituia cu zaharicale ca să nu-i spun maică-mi pe unde ne pierdeam vremea în loc să mă ajute la teme, a fost inseparabil legată de cea de păcat carnal.

8, tot iunie

Percepţiile intrinseci asupra realităţii trec, ba chiar transced, în cazul meu de imaginea simplificată a unor litere aşezate în fraze. Să exemplific: cînd vreau să sugerez o călătorie desuetă, ca pe vremuri cu rădvanul, catîrul, calul nu înşir toată pelteaua de descrieri anoste, uneori inutile cititorului, nu evoc hîrtoapele unui drum desfundat, praful înecăcios,nechezatul cailor, pocnetul biciului unui surugiu, nu! Scriu automat: “tăgădăm-tăgădăm, plici-ihaaa, poc, ihahaaa…eventual mai introduc un “tăgădăm” şi-un “hooo” la final. Forţa sugestiei este copleşitoare, poate oricine să încerce, mai ales că eu nu am veleităţi de literat, altul este scopul experimentelor mele. Cînd obosesc reflectînd la abstractitatea sonoră, trec la vizual. Mi-am cumpărat cărbune de desen şi pasteluri, iar pereţii goi ai sălaşului meu s-au umplut de scheme, cogneme, trnaspuneri la scară a afectelor. Un punct central al căutărilor mele, un hexagon măricel, desenat cu cretă purpurie în care scrie cifrat KL EMF DOR spre care aleargă săgeţi, lăncii şi fulgere torcretate ca nişte braţe din piatră. în timp ce mintea mi se goleşte de gînduri, despovărat de griji şi de ţoale mă lipesc de perete şi dau drumul ambelor mîini, înarmate cu creioane spre matricea ei preaiubită.
Uşile spre alte lumi nu se deschid uşor, deşi uneori este suficient să propteşti un umăr în canat şi taina se cască. Aşa s-a întîmplat cu marinetti. Răsfoiam un album în care maică-mea aşezase de-a lungul timpului diverse poze de familie cînd zbang, bum, taratam, privind una din puţinele fotografii care mi s-au făcut în copilărie, una dinaintea unui brad de crăciun sărăcăcios m-a lovit evidenţa: mecanicismul nu este decît imaginea inversată a unui deconstructivism ancestral. Dă-i unui copil o jucărie stricată şi va avea două opţiuni: să o arunce sau să se apuce să o dreagă. Reciproca e şi ea valabilă:o jucărie nou-nouţă este, în mod obligatoriu demontată, ruptă, dezansamblată în cele mai mici detalii. Nu ştiu prin ce misterios mecanism mental atunci cînd am privit mutra mea naivă, trupul firav, îmbrăcat în colanţi de lînă şi sveter tricotat în casă am fost împins spre un triunghi malefic VITEZĂ-VIOLENŢĂ-VIGOARE. Tînăr fiind nu realizezi niciodată că trupul ţi se va împuţina, muşchii tăi vor slăbi, pielea ţi se va încreţi iar gloriosul sac scrotal va atîrna ca punga unui sărăntoc.

13 iunie

Plimbat cu Clemfy. Ea m-a ironizat tot timpul pentru atavismul meu şi pentru că mergînd pe aleile parcului încercam să îi ating ba părul, ba umărul sau şoldul torid care dogorea lîngă coasta mea, iar cînd i-am spus că mecanicismul mă împinge la gesturi bruşte, adeseori concupiscente m-a tachinat gîlgîind un rîs aţîţător sub guşiţa ei de morsă adolescentină: ” tu, tu, tu! eşti ca toţi ceilalţi, nu vrei decît să mă răstorni pe spate şi apoi să mă încaleci ca pe o iapă de prăsilă…recunoaşte că-i aşa…de ce negi?” Am încercat să-i abat atenţia de la trup întrebînd-o ce cărţi a mai citit, dar n-am reuşit:” ştiu ce vorbesc, nu sunt o toantă, ieri un tip, unu’ Dragomir, cu facies de metrosexual, care-şi face rezidenţiatul la infecţioase, a încercat să-mi atingă fundul!” O frunză de tei, timpuriu uscată şi colorată în galben pal i-a căzut pe creştet. Am înşfăcat-o şi am spus:
” Nu, Faty, eu nu sunt aşa…ca alţi masculi, eu doresc, cum să-ţi spun, o comuniune deplină trup-minte-suflet!”
” Aş mînca ceva excesiv de dulce…o baclava sau un cataif muiat în miere şi cu multă, enorm de multă, neruşinat de multă frişcă!” a oftat ea.
Ce ţi-e cu sexul frumos! E clar, n-am să pot descifra, decît poate cu ajutorul ei sincer, aceste misterioase fluxuri deviate, semănînd cu un torent care pe neaşteptate, în loc să te lovească cu un şuvoi îngheţat, face două-trei coturi şi dispare-n haos. Rămîn doar rămăşiţele unei leme nemiloase: într-un corp feminin armonios dezvoltat, concretul meandrelor dă de pămînt cu, citez un politruc postrevolut, meandrele concretului!
.” Îţi place Mahler?” am întrebat inutil fiindcă ea îmi apucase palma şi admira nervurile delicate ale frunzei,pe care apoi a motolit-o cu cruzime şi a aruncat-o pe pietrişul aleii. Unde, oare, mă-ntreb de circa un deceniu, este localizat pe harta hipotalamică demonul tandreţii respinse?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s