JURNALUL UNUI AIURIT ( 4 )

25 iulie

Zac în pat de alaltăieri, ruşinat dar şi încîntat de tot ceea ce mi s-a întîmplat la reşedinţa secretă a consulului neerlandez. Oh, Misi, ea e un rezervor nesecat de perversităţi elementare pe care le-a aplicat cu nesaţ, timp de patru ore asupra trupului meu. Nu speram la o comuniune completă anima-carne-spirit dar fervoarea ei m-a umilit, după ce înainte de a se stinge m-a aruncat pe piscurile satisfacţiei.O pagină demnă de Brantome, atît de galantă şi neruşinată s-a arătat dama. Încerc să-mi fac ordine-n gînduri dar nu izbutesc şi mîna îmi aleargă pe hîrtie, mîzgălesc, nu inimioare ci flori de pubis, munţi venerici, guri cu labii rozalii, larg deschise spre tunelul plăcerilor dezinhibate, în timp ce pe ecranul minţii mi se imprimă cîteva versuri:.
“misi, misi, misi krop, floare de heliotrop, eu caliciul tot ţi-l sorb, pur şi cald penaj de corb, prin papilele de orb, te ador ferice rob, jar sub crupa-ţi în galop, misi-misi-misedrop”

27 iulie

Petrecut dupăamiaza, cu practicanta tuturor tehnicilor erotice cunoscute, în cuibul perversităților elevate. Caniculei care ne încinge trupurile asudate îi opunem focul dezlănţuit al cărnii, iar după aceea, sleiţi, tolăniţi pe un pat rotund cu raza de vreo trei metri, sub adierea unui zefir artificial, aparatul de aer condiţionat zumzăie neîncetat, fiindcă Misi e rea de căldură, deşi s-a născut dintr-o mamă israelită şi un tată crescut în levant, ne răcorim cu parfait de ciocolată şi gin tonic. Nu mai lucrez la teoria proiecţiilor multidimensionale ale distorsiunilor animei în plan afectiv, iar chestia asta mă sîcîie dar vorba franţuzului Deledorme (? Deleruze):” chaque chienne tue les pouces a sa maniere”. Pe cuvîntul meu, cine ar putea să se concentreze la aşa ceva cînd Misi îmi lingea cele mai intime zone erogene şi fredona cu o candoare perfect mimată: “non, je ne regrette rien!” În timp ce mă încalecă rîzînd, e goală ca de obicei în timpul amorului, un medalion ciudat se bălăngăne la capătul unui lănţişor mă loveşte peste nas.
” Ce-i ruginătura asta?” o întreb oprind-o din galop.
” Ruginătura asta e un talisman druidic, foarte vechi, mi l-a dat un amic, Lynn Keilog-Fawr, nu ştiu dacă ai auzit de el, la rîndul lui îl are de la o străbunică paternă, mare preoteasă wicca prin prima jumătate a secolului nouăşpe!”
Am imediat o revelaţie trăsnet, un fulger globular rece mă loveşte între ochi în timp ce ea îşi sălta corpul antrenat şi-şi mişca şoldurile într-un ritm îndrăcit pe abdomenul meu şi mintea mea funcţiona cu o rapiditate superioară oricărui ordinator.

28 iulie

Ideea mea e de o simplitate frapantă. De fapt, toate marile idei care s-au ivit din marile minţi ale umanităţii sunt simple şi la obiect. Am greşit cînd am pornit de la distorsiuni personale şi filtre matematice complicate, lema primită de mine este aşa: “tot ce s-a descoperit din primele ore ale umanităţii trebuia să se descopere obligatoriu, oricum!” Să vă exemplific: pică un meteor de dincolo de sistemul nostru solar, să spunem alfa-centauri, pletele berenicei sau centura casiopeii şi nu oriunde, tocmai la intersecţia unei linii longitudinale a reţelei magnetotelurice cu una bioseismică trasată de două menhire ca puncte de reper. Piatra e găsită de X, care observă că are o formă, culoare şi structură diferită de cele pe care le cioplesc cei din tribul său. Normal, fiindcă provine dintr-un asteroid bucşit de fier, aşa că pune meteorul în foc şi după ce se topeşte, toată ginta constată că e mult mai recomandat pentru făurirea unei unelte tăioase şi ascuţite decît piatra sau bronzul.

29 iulie

Un telefon care mă pune pe jar. Clemfatia mea îmi spune că a contactat o boală infecţioasă: pojar, febră denga, gripă de nil, erizipel, boala sărutului….nu, asta e exclus, nu prea ne sărutăm noi buş-a-buş, dacă nu cumva e altul…în fine, o vizitez acasă, e prima oară cînd îmi deschide uşa locuinţei sale de vestală medicinală. Îi întind bucheţelul de panseluţe mov, n-am găsit violete de parma şi o pungă cu citrice.
” Mă omori cu zile, Crys, geme ea, jindui după un ecler cu ciocolată şi frişcă-n exces şi tu îmi aduci lămîi, grepuri, clementine!”
O ogoiesc cum pot şi ea se întinde în pat, roşie, umflată cu pielea spuzită de bubuliţe albicioase cît boabele de arpacaş. O învelesc şi mă culc lîngă şoldul dogoritor, dar e o căldură aparte, una necarnală, anima-tică, nu anima-lă şi îi şterg funtea năclăită de sudoare.
” Ştii care e visul meu secret?” mî întreabă în timp ce mă ţine de arătător cu mîna ei asudată.
” Să intri la facultatea de medicină, secţia de pediatrie să te specializezi în patologia infecţioasă infantilă şi să te înscrii în medicine sans frontiere? Fii liniştită, te voi urma peste tot, în Eritreea, jungla amazoniană, Tibet, oriunde vei ajunge în viaţa asta sau în vieţile noastre viitoare!”
” Nu, nici pe departe, deşi ar fi bine să iau examenul de admitere…vreau să am cît mai mulţi copii şi pe urmă casa plină de nepoţi… să gătesc tarte cu zmeură, plăcinte cu vişine, mere, pere, gutui, prune, caise, ştii aroma aceea memnotică a zahărului caramelizat pe marginea cuptorului, prăjituri de felul celor bunică-mea în copilărie!”
Eu nu am astfel de nostalgii, maică-mea nu avea vreme de copt prăjituri şi ne mutam tot timpul dintr-o localitate în alta, după cum o împingea nevoia de a-şi reface viaţa şi de a găsi o slujbă. Raison d’ etre, ce vis de perpetuare a speciei, săraca copilă… Ce s-ar cruci Elvira Pop-Frumuşanu profa mea de educație civică dacă m-ar vedea crăcănat a la Tizian între o dragoste celestă şi un amor pămîntean, fiindcă Faty a mea e ca o plajă cu valuri calde care te mîngîie materne în timp ce Misi arată ca un larg de ocean frămîntat de talazurile agitate ale cărnii! Tac şi îi mîngîi fruntea, pustulele scîrboase, îi şterg sudoarea acrită de la subsuori, saliva vîscoasă din colţurile gurii fiindcă ghilotina tandreţii stă ridicată ameninţător deasupra gîtului meu.

30 iulie

Lucrez asiduu. Trec de la un algoritm superb prin care calculez indicele malthusian al culturii La Tène timpurie, cu toată mortalitatea relaţiilor interumane şi zgura ce rămînea după forjarea cuplului, la recitarea, asemenea aspiranţilor la rangul de druid, cufundat într-o cadă cu apă rece, a unor stihuri existenţiale.Încep insinuant, domol:” bîîî-uză, bubur-uză. camb-uză, mofl-uză, cer-uză”, apoi intensific treptat ritmul: “rat-at, temper-at, detail-at, tăi-at, depărt-at, sepulc-rat, semin-at, incub-at” pînă cînd îmi amorţeşte limba şi văd negru dinaintea ochilor, acel negru intens căruia Delacroix îi spunea noir de bitume, expulzat de pe paleta impresioniştilor, fiindcă nu se concepeau hăul haloului haşurat hipotermic…offf, norocul meu că afară sunt peste 40 C la umbră. Cînd ies ud din cadă, dîrdîind totuşi trag pe peretle dinspre sud-est al camerei un cerc perfect în care circumscriu triunghiul Faty -Eu-Misi, calculez rapid cotangenta unghiului de infidelitate şi mă calmez ca prin farmec, sunt şanse să reuşesc, eu cel care nu am reuşit să-i lămuresc nici propriei mame raţiunea mea pentru de a fi, o realitate pe care nu mi-a iertat-o nici la bătrînețe.

1 august

Oribil, repetat coşmar, de-abia m-am smuls din pînzele lui. Întîi o lespede zgrunţuroasă din beton care mă apăsa cu o încetineală diabolică, apoi scurs pe sub blocul dur vedeam ca o gînganie două siluete uriaşe:una neagră rîzînd sardonic “hai, puiule, să te învăţ” cealaltă roşie, scundă cu gesturi lente agitînd un cnut cu cozile împănate de cuie “aş vrea să am casa plină de copii şi bucătăria ticsită de dulciuri”, iar în final alunecam într-o baltă vîscoasă, bitum, ţiţei sau pur şi simplu un mîl puturos care mă absorbea. M-am trezit ţipînd “balfomet, balfomet” iar pe urmă am cercetat speriat spaţiul familiar al canapelei, pereţii plini de formule. M-am liniştit de-abia după ce am constat că sunt singur, individul nu trecuse pe acolo. Nu m-a sunat pînă spre sfîrşitul zilei. De fapt nici nu e sigur că era el, am auzit doar o voce metalică repetînd : pentru legătura cu di-a-bo-lo impex com apăsaţi tasta şase şi nouă!”
Tot restul zilei mi l-am petrecut-o în biblioteca pentru copii din cartier. Relaxare totală, reviste cu benzi desenate, basmele lui Ispirescu şi surpriza surprizelor am întîlnit un fost coleg de armată, Gioni şi mai nu-ştiu-cum, i-am uitat numele de familie. Vizibil îmbătrînit şi scofîlcit şi îmbrăcat într-o pereche de blugi tăiaţi şi un pulover ros de molii.
“Sal’tare bătrîne lăbar, ce faci aici?” îl întreb destul de încurcat că m-a prins cu Aladin şi lampa fermecată în mînă.
Se strîmbă:
“Pe dracu’, ce să fac, caut o carte de basme pentru ăla micu, are teză la română, dar probabil o s-o citesc eu în locu lui, mama mă-si de analfabet, e leit nevastă-mea! Dar tu, gagiu de curve, ce-nvîrţi?”
” Vreau să i-o trag bibliotecarei!” răspund rîzînd şi arătîndu-i o fată bătrînă, cu ochelari groşi cît fundul borcanului, pieptul plat şi părul rărit de permanent care tricotează ceva la un birou înţesat de fişe.
” Hai să bem ceva, o bere!” spune Gioni şi ieşim după ce îi facem, amîndoi, pe rînd cu ochiul, bibliotecarei.
” Bastionul”, locul în care beam în vremea studenţiei nu mai e deloc ce-a fost în urmă cu zece ani. A dispărut, ce-i drept, mobilierul din metal forjat, ca de puşcărie, au pus în loc mese scunde, de te cocoşezi aplecîndu-te spre pahare, fotolii din ratan, dar berea e de cinci ori mai scumpă ca atunci, dar chelnerii sunt la fel de lenevoşi şi îngălaţi.
Iau o coniac grecesc, e cel mai ieftin de pe lista de băuturi, iar el o bere nemţească, că de altă provenienţă nu au: “nu ţinem, doar străineză”, îi spune picoloul ciupit de vărsat care se fîţîie încet printre mese.
Bem în tăcere, apoi scoate un pachet de ţigări proaste şi aprinde una. Nu am fumat de peste şase luni şi fac imbecilitatea să îi cer una. Fumul pute ca atmosfera din coşmarul de azi-noapte, dar îl trag în piept cu stoicism.
“Toţi s-au privatizat” face Gioni la a doua bere.
” Mare tîmpenie, e criză de muncă, nu ieşim din asta uşor!”
“Ori s-au cărăbănit în state, germania, spania…îl mai ştii pe Ghiţă, ăla care s-a pişat înainte de depunerea jurămîntului pe toată tehnica de luptă a unității expusă în careu? E-n noua zeelandă, ghid de turism!”
” Io aş emigra în Tahiti, mi-aş trage dou-trei vahinei, aş bea cocktailuri cu absint, poate aş picta ca un gaugain ori pur şi aş sta cu sula-n sus la soare!”
Plătesc eu, cu una dintre bancnotele de cincizeci primită pentru serviciile de masaj făcute consulăresei.E amuzantă situaţia, primesc chiar o factură pe care scrie ” cheltuieli de întreţinere” şi are ştampila cu stema reginei Beatrix de Orania cu deviza “je maintiendrai” Ne despărţim după al treilea rînd, nu avem prea multe să ne spunem, dar facem schimb de numere de telefon. Totul e de formă, nu cred că-l voi suna și bănuiesc că nici el n-o va face în următorul deceniu, decît accidental sau ca să-mi ceară niște bani, iar atunci, probabil îl voi refuza pe motivul că habar n-am cine m-a sunat.

3-4 august

Știam că va veni clipa în care voi plăti prețul plăcerilor mele vinovate, gustul destrăbălărilor cu dameza batavă, dar nu credeam că se va întîmpla atît de repede și neașteptat. Eram la consulat, o așteptam să plecăm din nou la vilă cînd a ieșit din biroul ei, cu mină preocupată, în ton cu taiorul elegant de culoarea cărnii de somon proaspăt pe care-l purta și mi-a spus:

,, Cris, scumpilici, am o treabă importantă pentru tine, crezi că faci față?”

Năuc, pînă în acel moment nu-mi cerea decît orgasme repetate și elaborate explorări ale sexului ei nesățios, am îngăimat:

,, Sigur, despre ce e vorba?”

M-a tras în toaletă și a dat drumul robinetelor să curgă. Mă simțeam ca într-un thriller ieftin cu spioni din anii 80 cînd a început să-mi explice cu o voce înfundată:

,, E o treabă de încredere. Un concern neerlandez, îi vei afla numele la momentul oportun, participă la o licitație, aici în capitală, pentru lucrările de extindere și modernizare a rețelei de apă și canalizare. Baiul e că acești domni, foarte scrupuloși în afacerile pe care le dezvoltă se simt cam stingheriți de hățișurile legislației valahe și trebuie să le netezim calea!”

Șiroiala robinetelor mi-a făcut bășica să se contracte și, pentru cîteva secunde m-a bătut gîndul să o surprind cu o postură de mannekenpis maturizat, dar mi-am stăpînit sfincterele și am întrebat:

,, Ce trebuie să fac eu…că n-am experiență în treburile astea?”

Și-a scos dintre sîni pandantivul celtic și l-a întins spre buzele mele:

,, Jură că nu vei destăinui nimănui nimic din cele ce ți le spun în continuare!”

Îmi vine să rîd dar tipa era mai serioasă ca nicicînd și m-a ațintit cu o uitătură de oțel laminat:

,, Hai, jură… zi-i după mine: să-mi pierd lumina ochilor, graiul și potența dacă voi relata cuiva o singură vorbuliță!”

Ce era să fac cu nebuna? Am pupat ruginătura aia și i-am făcut pe plac jurînd pe tot ce-mi cerea ea. După ce am ieșit din baie m-a concediat fără explicații.

,, Vei primi indicații complete, în zilele următoare…acu, te las, trebuie să plec, am o întîlnire urgentă la camera de comerț!”

M-am întors acasă și dînd să intru am călcat pe un plic portocaliu aflat sub prag. L-am deschis, mirat cît de repede se mișcaseră rotițele misterioasei afaceri, iar după ce l-am citit am rămas stupefiat. M-am repezit în baie, am dat foc scrisorii, am aruncat resturile de hîrtie arsă în budă, apoi m-am pișat peste ele urmărindu-le cum se dizolvă și am tras apa.

Dugheana ,, La Mielu fericit” e înghesuită între două blocuri ceaușiste de la intersecția Șoseaua Iancului cu bulevardul Basarabia. Aici se poate hali cea mai fragedă pastramă de oaie la grătar din spațiul carpato-dunăreano-pontic, așa zice o reclamă afișată deasupra intrării și nici mici lui nu-s de lepădat. Am intrat amețit de șfara hartanelor puse pe grătar și am spus răspicat:

,, O șaormă de miel sirian cu de toate!”

Mîncăcioșii de la mese chelfăneau nepăsători dar fata de la tejghea, o brunetă scundă și mustăcioasă a strigat, parcă speriată:

,, Nea Mielu, vino rapid, e un domn aicea care nu știu ce vrea!”

A apărut o namilă cheală, înțolită într-un halat alb dar foarte unsuros și pătat cu sînge cu antebrațele mai groase ca pulpele mele care a mîrîit conspirativ:

,, Ești Zodiac treiștrei? Hai, în spate!”

Am intrat în bucătărie unde tronau trei carcase de ovine, proaspăt hăcuite. Mielu și-a șters dreapta de poalele halatului și mi-a întins-o:

,, Io-s Zodiac șaișase! Uite cum stă treaba: te duci în seara asta, pe la opt, în parcul Titan, dar ai grijă să nu te vadă nimenea și cauți un stejar scorburos, cu umbra orientată spre sud și-n scorbură găsești un plic…îl deschizi și faci ce scrie acolo-n el…dar vezi să mergi singur și să nu te vadă nici un caraliu, că o belim toți…pricepuși?”

Am dat din cap că era limpede și tipul mi-a întins o bucată de carne perpelită, în sînge:

,, Ia și gustă…să prinzi puteri!”

L-am refuzat mințind că-s vegetarian, el a țîțîit compătimitor de parcă i-aș fi mărturisit că-s bolnav de ceva incurabil, i-am mulțumit pentru informații și am plecat, impregnat pînă la piele de mirosul pastramei fripte.

Seara, am luat la rînd toți copacii cu scorburi din parc, ca un făcut toate umbrele păreau îndreptate spre sud pînă m-a luat la ochi un nătărău bătrîn care își făcea nevoile la rădăcina unuia.

,, Perversule, a țipat moșul, întorcîndu-se spre mine cu șlițul desfăcut și sexul scofîlcit ițit ca o rîmă pămîntiu-albăstrie prin prohab, ce vrei de la mine, vrei să mă necinstești? Vezi c-am să chem un gardian să te lege, fire-aț a dracu de perverși și mama cui v-o făcut!”

Am fugit de aolo cît mă țineau picioarele, urmărit de țipetele lui, i se alăturaseră și două babe isterice care-și supravegheau nepoții și, de-abia după două ceasuri în care am scotocit tot arboretul din zonă, am găsit scorbura indicată și mesajul vîrît într-un tub de carton legat cu sfoară.

,, Mîine dimineață la utrenie, biserica sfîntul Dumitru cel nou. Parola: bucură-te cel ce ești om ceresc.”

A doua zi era duminică, tîndăveam pînă la prînz în pat dar fiindcă o vecină bigotă m-a informat că utrenia începe cu mult înainte de răsăritul soarelui m-am sculat devreme și am luat-o spre locul indicat. Toată povestea începea să mă enerveze, bine că nu mă trimisese consuleasa pînă la Ierusalim sau Mecca să-i fac comisioanele. Am dat ușor de capiștea cu pricina, o clădire nouă, cu turlele din tablă poleită, ziduri zdravene, vopsite cu tiffel superalb și termopane la ferestre și abside. O gloată compactă, băbuțe, bolnavi, pensionari cu straiele roase și mirosind a sărăcie, dar și cîțiva țînci plîngăcioși în brațele mamelor și bunicilor lor se îmbulzea pe scări.

,, A început slujba?” am întrebat un bărbat tînăr proptit în cîrje care cerșea în dreptul ușii.

,, Îți spun dacă-mi dai un leu, mi-am pierdut piciorul anul trecut la Mazar-i-Shariff, în Afganistan”! m-a somat el. L-am înțeles, era locul lui de muncă iar informațiile costă, așa că i-am dat cinci lei și ghidat de cîrjele lui mi-am croit drum prin masa de credincioși. Nu mai fusesem într-o biserică din vremurile cînd bunică-mea mă tîrîia de mînă la marile sărbătoori creștine florii-paști-crăciun. Era cam întuneric doar cîteva becuri în formă de lumînare luminau scena, care îi zice cred, în termeni bisericești, ,,altar” și mirosea tămîie de m-a apucat greața. Un boșorog înalt și gras, cu barba căruntă și tenul injectat, înveșmîntatt într-un costum bizar, lung pînă la glezne țeapăn de auriturile brodate ca și țoalele de concert ale lui Elvis cînta și bolborosea fără șir, un soi de discurs din care n-am priceput prea multe:

,, duamne, întru puterea ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea ta se va bucura foarte și după dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el, că tu l-ai întâmpinat pe el cu binecuvîntările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă, iar el veațăă a cerut de la tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului, că mare este slava lui întru mîntuirea ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el, iar de îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa ta, că împăratul nădăjduieşte în domnul şi întru mila celui preaînalt nu se va clinti și aflîndu-se mâna ta, peste toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta să afle pe toţi cei ce te urăsc pe tine și pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării tale, căci domnul întru mânia sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde, şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea, că tu îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul tău vei ţinti capul lor.”

A făcut o pauză tușind ca un tabagist cronic, iar cînd și-a recăpătat suflul a zbierat:

„ Înalţă-te, duaaam-neee, întru tăria ta cânta-vom şi vom lăuda puterile taleee… Aliluiaaa!”

Iar alți doi acoliți, unul în straie asemănătoare, dar mai tînăr, fără barbă, cu un aer de somnoros și un moșneag chior cu lentile cît fundul borcanului au repetat:

„ Aliluiaaa, slavă ție, duamne!”

Odată speachul terminat grasul s-a îndreptat spre o ușă aurită, iar mi-am croit drum prin cercul de babe care se înghesuiau să-i pupe mîna dreaptă, era întîia oară cînd asistam la un asemenea spectacol surprinzător. Cînd am ajuns față în față i-am zis:

,, bucură-te cel ce ești om ceresc.”

A holbat o preche de ochișori injectați spre mine, trimițîndu-mi în nas un damf de usturoi și rachiu de drojdie:

,, amin, lut nevrednic ce ești…vrei să te spovedești, fiule?”

Nu prea știam ce să-i răspund în timp ce își întindea lăboiul, avea o mînă cît o lopată să i-l țocăi, așa că am repetat:

„bucură-te cel ce ești om ceresc…eu sunt zodiac treizeci și trei!”

Nu știu de ce l-a deranjat precizarea fiindcă a strigat vînturînd amenințător spre mine una bucată cruce din metal aurit:

,, piei drace, cu simboalele astea păgîne din casa domnului!”

Am avut nevoie de multă răbdare ca să-l lămuresc despre ce este vorba și cînd, în sfîrșit a înțeles m-a tras spre un soi de dependințe. Acolo am dat de coșuri de plastic pline cu colaci, lumînări și prosoape și de o muiere solidă are se ruga în genunchi la ceea ce părea o reproducere a unui tablou renascentist, știți genul, puțin horror, cu un bărbat aproape nud, țintuit pe o cruce enormă la picioarele căruia se înghesuiau niște femei înlăcrimate..

,, soră Sidonie, a mugit popa, dă-i acestui bărbat ce ai de dat!”

M-am speriat, îndemnul suna cam echivoc, mai ales că tipa mi-a aruncat o privire galeșă, toridă, și-a ridicat fustele și a făcut un pas spre mine. M-am calmat cînd a scos din lenjeria ei vastă o cutie de carton și mi-a întins-o. Le-am mulțumit amîndorura pentru colaborare și am întins-o de acolo cît am putut de repede. Pachetul nu era prea mare dar atîrna pe puțin zece kilograme așa că i-am făcut semn unui taxi să oprească. După ce ne-am îndepărtat suficient de biserică, curios să văd ce conținea, am rupt un colț al hîrtie de ambalaj în care era învelit și am rămas mască: înăuntru erau pe puțin două-trei sute de monede din aur în fișicuri de cîte zece. M-au apucat amețelile și i-am strigat taximetristului: ,, du-mă la consulatul Olandei, pe Batiștei, șaizeci și nouă.”

Misi era în birou, îmbrăcată într-o pereche de colanți și o bustieră care-i venea la fix și asuda de zor la o bandă de alergare. A făcut ochii mari cînd i-am trîntit dinainte purcoiul de aur:

,, Îmi pare rău, nu pot să fac asta…mama mea nu m-a educat corespunzător ca să pot duce la capăt misiuni de genul acesta!”

Ea a luat pachetul, a tras deoparte un tablou mare, compus din dreptunghiuri roșii, bleumarin și verzi, o copie după Mondrian, sau cine poate știi chiar originalul și a deschis un seif încastratîn zid apoi mi-a tras o palmă drăgăstoasă peste fesieri:

,, Nicio problemă, drăguță, am să găsesc alt cărăuș…dar vezi, tu, Cris, băietule, asta e marea diferență dintre noi doi: tu, deși faci pipi din picioare nu ești destul de bărbat pentru treburi care implică o bună doză de curaj!”

Cuvintele astea m-au ars și am dat să ies dar ea a adăugat:

,, Nu-ți fă griji, pentru treaba cu sexul ești valabil…ne vedem mîine, așa spre seară, poate încercăm o poziție nouă, ce zici!?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s