JURNALUL UNUI AIURIT ( 6 )

17 august

Mi-am procurat trei gheme de sfoară şi am trecut la faza tridimensională a reprezentărilor, folosind proiecţiile desenate pe pereţii garsonierei ca repere pentru o reţea extinsă. e ciudat, nimeni nu s-a gîndit pînă acum să construiască o reţea geometric neuronală a ariilor broca folosind formulele geometriei analitice. cînd mă caţăr să întind sfoara pe latura oxyz a hexagonului tribadic  KF-CR-MS (adică clemfatia, eu şi misi)aud răsunînd în tavan nişte trepidaţii puternice, apoi un val de sunete aducînd cu o melodie a celor de la HIM. Habar nu am cine locuieşte deasupra mea, nu-mi cunosc vecinii deşi locuiesc aici de cinci-şase ani dar m-am gîndit că pe ăştia ar trebui să-i întîlnesc, nu de alta dar, perspectiva de a petrece nopţi albe ascultîndu-i cum benchetuiesc nu-mi surîdea. Am găsit în şifonier,  ascunsă sub lenjerie, o sticlă de finlandia începută şi m-am înfiinţat la apartamentul cincisprezece. Mă aşteptam să-mi deschidă o pereche de satanişti ori vreun hăbăuc de vîrsta mea dar, din prag m-a privit mirat un moşneguţ scofîlcit, cu o chelie stufoasă, strîns într-un  halat vişiniu de molton cu două numere mai mari.
” V-aţi mutat de curînd?” l-am întrebat cît am putut de politicos.
Printre picioarele lui se ivi, cu coada ridicată belicos, un motan siberian de culoarea levenţicii.Moşul mi-a zîmbit larg şi mi-a întins o mînă mică, zbîrcită:
” Padaliuc, Alexandru Nicolaievici, dar puteţi să-mi spuneţi de-a dreptul, Saşa…iar lui îi zice tot Saşa, a adăugat mîngîind blana zbîrlită a cotoiului. Da ‘ binevoiţi să intraţi că trage curentul!”
Înăuntru mirosea tare a pipi stătut de pisică şi am observat imediat că saşa-mîrtanul avea cinci neveste. I-am întins noului vecin  sticla de vodcă, el a cercetat cu atenţie eticheta şi a concluzionat:
” Fain basamac, tare bun şi scump, n-am gustat demultişor aşa băuturică!”
Camera era ticsită de cutii din carton, de toate dimensiunile, iar pe singura mobilă din încăpere, o masă din lemn nefurniruit trona un samovar mare din metal argintiu .
” Tocma ce-am pus de-un ceai, îmi faceţi plăcerea să serviţi o ceaşcuţă?”
A scos la iveală  din baie două scaune pliante din plastic, ne-am aşezat şi a pus sub robinetul samovarului două ceşti ciobite şi desperecheate.După ce le-a umplut pe jumătate cu lichidul aburind a completat fiecare porţie cu vodcă.
” Cu ce vă ocupaţi domnule Padaliuc, aveţi o meserie gălăgioasă?” am întrebat prevenitor, fiindcă acesta era motivul pentru care venisem.
A zîmbit iarăşi, cu gura comic întinsă între pomeţii îmbujoraţi de alcool.
” Apăi, să vă spun drept, nu prea mă mai ocup cu nimica…la optzeci şi unu de ani bătuţi pe muchie stau şi-mi mănînc pensioara…eheee, pe vremuri cînd funcţionam ca profesor de ştiinţele naturii la liceul a. se. puşkin din Tatar-Bunar mă îndeletniceam pe lîngă multe altele şi cu taxodermia…uite, colea-n lăzile alea stau împăiate toate cele şaişase de mîţe pe care le-am avut!”
A mai luat o duşcă de ceai alcoolizat şi a oftat:
„Da, toate…dacă nu mă-nşală memoria, Tatiana, babuşca lui Saşa aista, e ultima pe care-am preparat-o!”
Mi-am amintit motivul pentru care-l vizitam şi l-am învăluit cu o întrebare subtilă:
” Dar în timpul acestei delicate operaţii ascultaţi muzică, ceva zgomotos sau dimpotrivă melodios şi calm?”
” Da, da, am un patefon la care ascult Hachaturian, Şoştakovici, Rimsky-Korsakov, dar nu prea des că discurile îs cam tocite şi nu prea pot procura nici ace de rezervă!”
Şi-a frecat chelia lucioasă, încadrată de două tufe de păr cărunt şi zburlit.
” Pot îndrăzni să vă întreb şi eu ceva personal? Jucaţi şah, cumva?”
” Îmi pare rău dar de-abia ştiu muta piesele, nu cred că v-ar produce vreo satisfacţie o partidă cu unul ca mine!”
Nu ştiam ce să-i mai zic, aşa că i-am mulţumit pentru ceai şi m-am ridicat, iar el m-a însoţit pînă pe palier, cu o mutră de parcă plecam cu trenul dincolo de Urali.
” Să mai treceţi pe la mine, stimate Cristian Dagobertovici, că tare-mi face plăcere să mai vorbesc cu oamenii, de mieunături şi stuchituri îs sătul!”

19 august

Trecut pe la consulatul olandez. Mi se înmînează, de data asta, două plicuri.Într-unul găsesc patru bancnote cu portretul lui Blaga şi o chitanţă pentru ” cheltuieli consulare personale”, iar în celălalt un bileţel cu un scris mare şi dezlînat semnat Misi: „scumpici, nam avut timp să te anunţ că plecat urgent la Amst. sau împuţit nişte treburi acolo şi miau spus să rezolv urjent.să fi cuminte cît io lipsă”. Agramatismele ei mă amuză şi o întreb pe secretara pitică:
” Cînd se întoarce doamna consul?”
Ea ridică din umeri :
„Nu mi-a spus, probabil că excelenţa sa va lăsa ordine exacte cînd şi cum va considera!
Ies repede fiindcă  îmi vine să las o flegmă mare şi vîscoasă pe freza ei şi n-am chef de incidente diplomatice.

20 august

Am trecut pe la spital, Clemfatia, refăcută după erupţia aceea cutanată sau ce o fi fost, s-a întors la slujbă şi m-a întîmpinat zîmbind.
” Iubi, nu ai chef să vizionăm diseară un film după ce ies din tură?”
Nu m-am prins imediat:
” Unde, la un cinematograf, la multiplex în Mol?”
Ea flutură din gene, îşi linge buzele şi lansează în direcţia mea o privire languroasă gen „hai, nu fă pe prostul, ştiu că mă doreşti!”
” Nu, dragule, la mine…te interesezi la centrul de închirieri dacă au Casablanca, varianta color că aş vrea să-l revăd?”
Dintre toate peliculele celebre care s-au produs pe lume, asta este cea care mă enervează la maxim. Am văzut filmul prima oară pe la doisprezece ani, la telecinemateca împreună cu Lucica, fiica unei amice de-a maică-mi. Babacele plecaseră la o chermeză şi ne lăsaseră singuri în casă şi-am încercat să-i acaparez atenţia cumva dar e imposibil să faci asta pe dialogurile fonfăite şi peltice ale lui Bogart. Ea se sucea şi mă împingea cînd încercam să o sărut pe gît, întorcînd capul la tet-a-tet-ul gagiului cu Ingrid Bergman, o tipă destul de sexi, de altfel, ca orice suedeză frumoasă, doar că acolo se sclifosea în prim-planuri lăcrimoase la culme.
Bineînţeles că n-am închiriat filmul, m-am prezentat la uşa lui Faty cu un bucheţel de nu-mă-uita, o sticlă de vin alb, un afrodisiac slăbuţ, dar preferat de majoritatea femeilor şi CD-ul cu „300”. În toată casa mirosea a dulce elaborat, Faty pregătise o tartă cu fructe de pădure şi după o serie de pupici ne-am aşezat pe canapea dinaintea televizorului. Prăjitura era cam searbădă pentru gustul meu, aluatul ars şi crema acră dar i-am încercuit talia grosuţă cu braţul şi m-am concentrat pentru început pe mîngîieri caste.Deodată, exact ca Lucica, în urmă cu douăzeci de ani, în momentul în care George Butler făcea frigărui cu lancea din doi perşi simultan, ea m-a împins ca arsă şi a asărit de pe canapea fugind spre baie.A revenit după jumătate de ceas, roşie la obraz şi transpirată. Cînd am vrut să o mîngîi m-a împins ţipînd:
” Nu te uita la mine, sunt oribilă, arăt îngrozitor, mi-e scîrbă şi mie să mă privesc în oglindă, mai bine ai pleca!”
După o rafală de plîns dezlănţuit şi cîteva explicaţii suplimentare am înţeles: îi venise ciclul pe neaşteptate!

21 august

Am sunat la uşa lui Padaliuc ca să-l întreb, totuşi, cine face tămbălăul nocturn, ieri după miezul nopţii am auzit urlete, ţipete, toate acompaniate de zgomote de lanţuri tîrîte pe duşumea şi o muzică infernală. Zîmbeşte ramolit, îmi oferă din nou ceai şi reuşeşte să mă înduplece să jucăm şah. Reuşesc să îl bat de două ori la rînd, deşi nu cunosc decît rudimentele sportului minţii deşi pretinde că prin anii 80′ la Odessa într-un simultan mamut de 300 de inşi ar fi făcut remiză cu Sparski. Nici nu e de mirare, poartă ochelari de prezbit atît de groşi încît piesele se disting uriaşe prin ei:caii cît o statuie ecvestră, turnurile ca nişte blocuri turn, regle şi regina nişte taj-mahaluri sau pagode.

22 august

Zece au gustat din tine, augustino! pam-pam-paaam… oare ce gust au augustele? simpla înşiruire a unei date îţi poate da emoţii. sau vise declanşate firesc.
Zice Jung în cărţoaiele lui de psihologie analitică:” Nu se ştie pentru început ce se poate declanşa atunci când se începe analizarea viselor. Se poate pune în mişcare ceva lăuntric şi invizibil; foarte probabil, ceva care oricum ar fi ieşit mai târziu la lumina zilei, poate însă nu ar fi ieşit niciodată. Săpăm cumva ca să dăm de o fântână arteziană şi riscăm să ne izbim de un vulcan.” E simplist cred eu ca mecanism dar am luat-o cum a picat şi am analizat cele întîmplate în două nopţi. Predominant e visul acela clişeic în care ceva ameninţător te urmăreşte iar tu alergi dar nu te deplasezi nici măcar un cm. În coşamrul meu apărea un motan negru, uriaş cît o clădire cu patru etaje, îi simţeam răsuflarea fierbinte în ceafă, mieunatul agresiv dar nu puteam să fac nimic, bine că m-am trezit la ţîrîitul telefonului. O voce baritonală mi-a  comunicat sec.
”  Domnule Grizpatu, e timpul să vă respectaţi angajamentul!”
Cu gura încă încleiată de drojdiile somnului l-am întrebat mirat:
” Ce angajament, domle, n-am semnat nimic…cine dracu’ eşti dumneata?”
” Scuzaţi, am uitat să mă prezint, de altfel ne cunoaştem bine: Lucian Maledict Drăcea, zis şi Balfomet. N-aţi semnat nimic, e drept, dar aţi beneficiat de nişte stipendii şi favoruri, eu v-am recomandat consulatului neederlandez, acum e rîndul dumitale să îmi întorci favoarea!”
M-am enervat de-a binelea şi-am început să strig:
” Ce mama dracului vrei? Bani sau ce sufletu’ meu să-ţi dau?”
Am auzit un hohot sardonic în receptor:
” Sunteţi amuzant, domnule Dagobert…am bani mai mulţi decît pot cheltui într-o sută de ani, iar sufletul ăla prăpădit, zău aşa, ne-am mai modernizat şi noi, nu mai jonglăm cu fleacuri dintr-astea de pe vremea cînd sfîntul Anton era asediat de obsesii a la Hieronymus Bosch!”
M-am holbat, încă năuc pe fereastră, nu se luminase de ziuă şi, sperînd că mai prind două-trei ore de somn fără vise am încercat să scap repede.
” Şi, ce vrei să fac?”
” Ascultă-mă cu atenţie! Mîine, la doisprezece fix te prezinţi pe strada Castanilor la numărul 66 unde vei primi indicaţii precise…nu cumva să tragi chiulul fiindcă e de rău, consecinţele pot fi grave pentru dumneata!”
După ce a închis nu am reuşit să readorm. Am privit proiecţiile mele 3D dar nici asta nu m-a calmat, iar din tavan răzbăteau zgomote enervante, mieunături, bubuituri şi zdrăngănituri ca şi cum cineva ar fi tîrîit lanţuri pe podele.

24 august

Cred că am să devin, oficial sau neoficial, terorist fără voie.M-am dus unde mi-a ordonat Bafomet, nu de alta dar tipul părea în stare de orice şi nu aveam chef să se răzbune într-un fel neaşteptat împingînd-o pe Faty sub un autobuz sau zidindu-mi uşa de la intrare într-o noapte.La adresa indicată, o casă bătrînească obişnuită, fără nimic conspirativ am dat de trei indivizi anoşti. Cel mai tînăr dintre ei, un tip cu mutră de hipster părea inofensiv, chiar simpatic, dar baba cu ochelari groşi, leit Sabina Păduraru zisă ,, silva magna”profa mea de latină din gimnaziu mi-a dat fiori cînd am văzut-o, mă aşteptam să latre:” Grizpatule, treci la tablă, conjugarea lui habeat la toate timpurile şi modurile!” A apărut imediat un personaj la fel de sinistru, un bărbat solid, cu fruntea spartă de o cicatrice proaspătă şi părul cărunt strîns în coadă care m-a lămurit:
” Uite ce misiune ai: mîine seară la librăria Cartea şi Umanul se lansează un volum ” Etica şi estetica perioadei postconsumiste” scrisă de unul Ioan G. Brustur-Potez…tot ce ai de făcut este ca la orele 19:33 te strecori în wc şi să laşi acolo o valiză!”
Îi găseam destul de caraghioşi cum stăteau acolo, la masa aceea de bucătărie cu nişte mutre de conspiratori, mai lipsea o faţă de masă din catifea neagră cu o spadă, un craniu şi o mistrie din argint pe ea.
” Ce conţine valiza?”
Baba a ţipat de parcă într-adevăr eram ameninţat cu corijenţa şi nu învăţasem nimic:
” Nu-i treaba ta…şi a repetat, ca o surdă:nu-i treaba ta, da?”
” Totuşi, să nu ne pripim, Vio, a zis bărbatul cu coadă, omul trebuie să fie informat ca să nu facă cumva o gafă din neştiinţă sau să se piardă cu firea, corect?”
S-a întors spre mine, zîmbind vag amabil:
” Treizeci de kile de semtex şi un detonator performant cu telecomandă…dar nu-ţi fă probleme, de detonare se ocupă altcineva, dumneata trebuie doar să pui cufărul în budă şi să blochezi pe urmă uşa!”
Am răsuflat uşurat, mi se părea o glumă să boicotez sesiunea de autografe a unui scribălău oarecare Pe barba lui Stanislav Brebera, bine că nu m-au trimis să-l arunc în aer pe papă sau pe premierul chinez!

31 august

a A s S i I…c C v V b B n  N m M  î ş ţ ă   e  g r e u  f f greu

august sau septembrie?

bîz bîi. bîjbîi. a dracu litere. Faty mia adus tastatura speciala braille. are şi diacron.diacrin. diacritice. mănervez dar perseverez. scriu tot.

3 septembrie

Reiau, nu ştiu unde am rămas şi ce am scris înainte. M-am obişnuit cu bîjbîială, Clemfatia e chiar optimistă, mi-a spus ieri că medicul oftalmolog care m-a operat e optimist, i-a dat un pronostic că în juma de an am să-mi recapăt văzul la stîngul, în proporţie de 45%.

5 septembrie

cred că am sărit peste o zi . infirmiera îmi povesteşte că au dat la televizor o chestie hazoasă, o demonstraţie a nostalgicilor. mie nu mi se pare de rîs, azi-mîine putin se încoronează, pe bune, ţar şi ăştia umblă cu fantomele trecutului. nu m-aş mira să ne şterpelească toată platforma continentală a mării negre, să drîmboim mofluzi din buze, nema gaze şi petrol, totul la preţuri neruşinate, ruseşti.

6 septembrie

Acum, după ce mi-am pus ceva ordine în gînduri pot scrie exact cum s-a întîmplat. Am intrat cu valiza în librărie, era un cufăraş discret din piele galbenă şi încuietoare cu cifru, genul de bagaj în care poţi avea un reportofon şi o cameră, nu bătea deloc la ochi. Printre rafturile cu multe cărţi dar puţină lume, spre stupoarea mea, i-am văzut pe Padaliuc, Gioni, camaradul meu de armată, bibliotecara de la secţia copii a bibliotecii municipale şi, gras, încins într-un costum de mătase şi nelipsita pălărie neagră cu boruri imense pe cap , Fane Cărămidaru, ultimul om pe care mă aşteptam să-l văd la o lansare de carte. La o masă acoperită cu sendiviciuri cu salam şi măsline, fursecuri un bax de cola şi 3-4 butelci de spumos ieftin, autorul un uncheş la vreo cincizeci de ani şi cel care conducea zaiafetul, criticul, istoricul şi estetul Branişte şopoteau neliniştiţi, pesemne aşteptau să se îngroaşe rîndul fanilor.
” Ce dracu’ cauţi tu aici?” l-am întrebat pe Gioni, încercînd totuşi să trec cît mai neobservat.
” M-a adus Mia, suntem împreună!” a arătat spre urîtania de bibliotecară, slabă ca un schelet, cu mutra gălbejită şi platfus pectoral.Ce ai în valiză?”
Paladiuc mi-a făcut cu mîna, cred că venise de foame sau în speranţa că va bea vodcă moca.
” Cărţi, ce dracu să am?”
Am luat-o spre wc dar în dreptul uşii m-am ciocnit de alt ins pe care nu aveam chef să-l văd: Balfomet, în toată splendoarea unui costum negru, lucios, cu o garoafă roşie la butonieră.
” Baftă, domnul meu, multă baftă, mi-a urat încheindu-se la şliţ, grăbiţi-vă că începe spiciul!”
Într-adevăr, dinspre librărie se auzea vocea piţigăiată a unuia recitînd:
…” în sensul nobilei pledoarii propunerea singulară a autorului ne relevă exactalmente tocmai întîlnirea dintre relieful personal şi eul liric autoimpus existenţial, un surprinzător peisaj concav colectiv, nu singular, deoarece, dincolo de imaginar şi proiecţia lui în conştiinţe, există, nu-i aşa, un extraordinar apetit pentru…”
Pe ecranul mobilului ornicul îmi arăta 19:22. şi m-am înghesuit în prima dintre cele trei cabine. Am ascuns valiza sub scoica budei, era una de tip vechi cît blocul motor al unui camion bucegi cu rezervor suspendat şi lanţ. Am stat acolo încă 2-3 minute, ascultînd atent ţîrîitul apei, cîteva scremete, ceva suspect care să indice că nu eram singur, apoi am ieşit. Mare greşeală, fiindcă am dat de Padaliuc, nenorocitul naibii, se pişase pe un crac dar avea chef de taclale.
” Ce surpriză, stimate vecin, nu ştiam că sunteţi admirator de beletristică!” mi-a zis el.
„Cîteodată, dacă dispun de timp!” am mîrîit dînd să-l ocolesc dar m-a prins cu o putere neaşteptată de braţ.
” Dacă nu vă deranjează, pot a îndrăzni să vă rog ceva?”
Îmi ticăia ceva în tîmple, ca-n coşmaruri mirosea a implacabilă catastrofă moşul părea hotărît să stea agăţat de mine pînă la a doua venire a lui Cristos pe pămînt şi mi-a venit o idee salvatoare:
” Cred că au şi votcă, acolo, printre cărţile alea!”
” Aş, aşa am crezut şi eu, dar e suc de lămîie, nu beau eu aşa ceva fiindcă oricum am necazuri cu rinichii şi prostata…dumneata eşti un om de aur, asta e şi semnificaţia minunată a numelui dumitale, Epicrysos în greceşte înseamnă auritul, poleitul…”
L-am împins spre ieşire:
” Da, da, dar haideţi să luăm autografe că se termină balu’!”
A făcut un semn de neputinţă:
” …asta vroiam să vă rog, să m-ajutaţi cu şliţu’ dacă nu e cu supărare, s-a înţepenit fermoarul, a dracului invenţie că pe vremuri se puneau năsturei, frumos ascunşi sub betelie, o plăcere, nu ca porcăria asta din metal!”
N-am apucat să-i trag şliţul ramolitului. Ultima chestie pe care mi-o amintesc e o bubuitură asurzitoare, un nor de lichid pulverizat, puţin a uree şi o bucată din porţelan lung cît fierul unei suliţe şuierînd spre fruntea mea.
Tot e bine că, atunci cînd m-am trezit, mîna călduţă şi transpirată a Clemfatiei îmi mîngîia obrajii.
Despre consulăreasă nimic, pînă la urmă, poate fiindcă m-am codit, destinul a ales în locul meu.N-ar fi potrivit să apară, deşi restul organelor îmi sunt intacte şi funcţionale dar mai ştii, poate mă caută, e ştiut că orbii sunt preferaţi pentru slujba de maseur.

8 septembrie

să nu uităm că oricine, oricîtă iubire a dăruit celorlalţi, oricît de mult bine a făcut semenilor săi, pînă la urmă e singur în suferinţa lui.
dacă ar fi să cuantific asta, aş spune ca-n basmul acela persan. cînd un orb, care cerşea lîngă un pod îi spune padişahului la sfîrşitul istorisirii păţaniei sale: „cui i-e milă de mine, ca mine să păţească!”
De mîine, jur, fiindcă simt că e foarte important, mă reapuc de studiile mele, proiecţia multi-emoţională în plan curbat al geometriei afectelor. sau pe-acolo.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s