NOAPTEA TOATE TAXIURILE SUNT GALBENE (1)

NOAPTEA TOATE TAXIURILE SUNT GALBENE

1.

De cîteva minute privesc suprafaţa zgrunţuroasă a petei. E de mărimea unei cap de copil. Vopseaua s-a scorojit şi sub pojghiţa ruptă, tencuiala se zăreşte aspră, cenuşie, punctată de inflorescenţe albicioase de mucegai. Toată încăperea strîmtă, nu mai mare de 7-8 metri pătraţi, duhneşte a stătut, mirosul de tutun rece amestecat cu izul de beton umed îmbîcseşte aerul, pereţii vopsiţi într-un verde tern, chiar şi scaunul din melamină pe care m-am aşezat. Pe coridor, dincolo de uşa cu geam mat, se aud paşi grăbiţi, voci înfundate, broaşte şi încuietori scrîşnind brutal şi un zîngănit metalic nedefinit care se repetă cu obstinanţie, la intervale regulate.

Le cunosc tactica, deşi nu am mai fost niciodată reţinut, mă lasă să aştept, crezînd că  scurgerea vîscoasă, lentă a timpului mă va face să cedez, dar habar nu au că timpul mi-e aliat. Timpul cu T mare, timpul pe care-l respect, aidoma Pălărierului Nebun din Aventurile Aliciei în ţara minunilor, prima carte pe care am citit-o.

Mă ridic şi mă fac doi paşi pînă la perete. Capul de copil văzut de aproape are un aspect neregulat. Încerc să-i definesc trăsăturile cu unghia degetului mare, dar deşi mortarul se sfărîmă într-o pulbere cenuşie, epiderma de vopsea verde e dură şi nu reuşesc să lărgesc conturul. Caut în buzunar un obiect ascuţit, dar mi-au luat tot: cheile, bricheta şi portmoneul. Mă întorc spre scaun, degetele pipăie capătul unui şurub care ţintuieşte tăblia de scheletul metalic şi trag de spătar. Melamina plesneşte şi reuşesc să desfac cu uşurinţă piuliţa. Folosesc şurubul ca pe o daltă minusculă , sfredelind cu mişcări repezi, peretele. Vopseaua  se exfoliază în bucăţi mici, care cad pe pardosea dezvelind porţiuni proaspete de tencuială. Lucrez cu spor, lîngă vîrful pantofilor s-a adunat o grămăjoară de coji verzi, nisip şi praf de ipsos, iar capul de copil se transformă în silueta unui cal.

Dincolo de fereastra acoperită cu o plasă de sîrmă, pîlpîie o lumină viorie ostenită, zgomotele din stradă se sting, urmate de acalmia serii. Am fost adus aici acum zece ore, fără să mi se spună practic nimic şi aştept calm, fără să mă plictisesc, interogatoriul, ştiind că mizează pe faptul că îmi voi pierde răbdare şi voi dezvălui un amănunt incriminatoriu. Am văzut suficiente filme poliţiste, am citit cîteva cărţi de psihologie şi sunt sigur că nu am să fac nicio imprudenţă, fiindcă nu mă plictisesc niciodată, întotdeauna îmi găsesc ceva de făcut, chiar şi atunci cînd îmi lipsesc o hîrtie şi un creion ca să-mi notez gîndurile. De cele mai multe ori chiar constrîngerea sau insuficienţa mijloacelor îmi stimulează creativitatea, aşa că mi se pare firesc să-mi desfid anchetatorii, opunîndu-le o indiferenţă făţişă.

Ştiu că aşteaptă dincolo de uşă, am surprins cîteva umbre fugare care umbreau geamul mat, dar nu i-am lăsat să-mi surprindă nicio dovadă de nerăbdare. Mai mult chiar, mă bucur de recluziune, vizionez cadre dramatice din Papillon, frunzăresc apoi romanţioasa istorie a lui Monte-Cristo, după care încerc să-mi amintesc dacă mi-am lăsat maşina în garaj sau în stradă înainte de a ajunge aici. Gîndurile despre lucrurile mărunte m-au ajutat întotdeauna, iar acum, preocupat de fleacuri, sfidez presiunea care mi-o induce aşteptarea asta fără sens.

Singurul lucru care mă apasă e lipsa ţigărilor, dar trec şi peste nevoia de a fuma evocînd parfumul unei gitane sau aroma tutunului de pipă olandez. Se scurg încă cîteva minute şi trec astfel de obsesia sîcîitoare a nicotinei, constatînd că este un exerciţiu util. Fiindcă nu am avut voinţa să mă las de fumat, îmi propun ca imediat ce ies de aici să nu mai cumpăr ţigări. E un viciu la care pot renunţa şi dacă hazardul mi-a oferit acest pretext mă hotărăsc să-l folosesc.

Hazardul şi nu destinul, în care am încetat să cred pe la doisprezece ani. Citeam în acea perioadă tot ce-mi cădea în mînă, de la romanele lui Dumas-tatăl, pînă la Dostoievski şi Tolstoi. Mă înscrisesem la biblioteca municipală şi-n ciuda faptului că nu găseam acolo prea multe titluri atrăgătoare, citeam cu nesaţ aproape orice. Colindam şi anticariatele, fascinat de volumele vechi, cu filele îngălbenite şi coperţi din piele patinate de ani. Într-o zi am cumpărat o broşură ferfeniţită de chiromanţie, doar fiindcă îmi plăcuseră literele de pe copertă. Am studiat-o cu atenţie, avea şi planşe cu desene detailate şi am constatat că aveam linia vieţii prea scurtă. Am apucat un briceag şi încet, fără să-mi tremure mîna, mi-am scrijelat carnea, prelungindu-i traseul. După vindecare mi-a rămas în palmă o cicatrice şerpuitoare, dar după ce vreme de un an nu am observat nicio modificare în viaţa mea, mi-a fost ruşine de gestul meu naiv şi inutil.

Brusc, becul atîrnat de tavan cu un cablu răsucit ca o sfoară se aprinde, împrăştiind un con difuz de lumină palidă. Cineva de dincolo de uşă, care mă urmărea, a apăsat probabil un întrerupător, fiindcă nu-mi mai distingea gesturile în semiobscuritate.

Calul galopează pe pajiştea verdelui mohorît de vopsea sub cerul de un ocru murdar. Soclul e vopsit doar pînă la înălţimea pieptului meu, restul pereţilor fiind zugrăviţi  în nuanţa pămîntie a humei. Rîşcîi cu unghia un petec subţire de glet, fin ca aripa unui fluture şi sub cremul posomorît răsare veche zugrăveală de un bleu decolorat şi luminos. Tabloul meu capătă valenţe noi prin tenta aceea palidă, dar totuşi neaşteptat de vie. Părăsesc calul căruia i-am finisat cu zgîrieturi rapide, aplicate cu vîrful, şurubului, coama şi coada amplă, de pur-sînge arab şi încep să descuamez cerul.

Absorbit de creaţia mea, nu aud uşa deschizîndu-se şi tresar cînd aud o voce plăcută, baritonală, rostind:

„ Bună seara, sunt inspectorul Silviu Stoian !”

Întreruperea mă agasează, cerul deasupra armăsarului e incomplet, dar mă întorc calm, încet, privindu-l pe insul care intrase. Eu bărbat tînăr, brunet, cu faţa armonioasă, proaspăt bărbierit şi tuns scurt, aproape cazon. Poartă un costum elegant, gris-fer, cămaşă bleu petrol şi o cravată prost aleasă, cu dungi roşii, ţipătoare. Nu mă intimidează nici alura sau tonul său oficial, cu atît mai puţin ochii săi reci, iscoditori, de culoarea antracitului.E mult mai tînăr decît mine, are cel mult treizeci de ani şi nu-i voi permite să-şi conducă ancheta prea comod.

Priveşte contrariat opera mea rupestră şi continuă:

„ Vă rog să veniţi cu mine!”

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;NOAPTEA TOATE TAXIURILE SUNT GALBENE (1)&8221;

  1. Lia, am postat acest fragment dintr-o nuvelă mai veche, doar ca măsură de precauție; acum 5-6 luni un așa-zis scriitor, nu-i rostesc numele ca să nu-l fac de rîs, sau mai rău, să îi ofer publicitate gratuită, căruia i l-am trimis i-a cerut permisiunea să îl folosească într-un roman pe care-l prelucra…mă rog, chestia mi s-a părut bizară și nemaiîntîlnită și, fiiindcă n-am fost de acord, iar literatul nostru a întors foaia ambilităților am zis să-l pun aici,prevederea e mama înțelepciunii, se știe!

    Apreciază

  2. Pfffffffff, Dane, ce rău eşti!!! Nu i-ai permis omului să-ţi preia textul şi te miri că s-a supărat. 😉

    Acu’, pe bune, e plină lumea de „scriitori” care se cred plini de talent şi har… trist este că în lipsă de idei şi inspiraţie, în loc să-şi ocupe timpul altfel şi să lase scrisul…, „împrumută” fragmente, texte şi ideile altora, pretinzând mai apoi că ar fi a lor. Ăsta cel puţin te-a avertizat… Nu-s curioasă cine-i, iar că „a întors foaia amabilităţilor” nu mă miră. Este doar unul dintre cei care laudă şi apreciază, aşteptând reciproca… sau o fi dintre cei care s-au obişnuit cu ideea că drumul spre succes (succesul imediat), este să se folosească de alţii, căţărându-se pe umerii lor.

    P.S. Mi-ar plăcea să citesc cap-coadă această nuvelă, deşi, probabil că oi fi citit fragmente dacă zici că le-ai postat pe vreunul dintre siteurile literare, dar am uitat, mi se întâmplă.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s