visuri / visări (1)

DOMNUL FOARȚĂ ȘI PISICA ALBASTRĂ
Am tras jaluzele cît să răzbată privirea printre lamele și am privit pe fereastră. Afară, pe pajiștea cu iarba pălită de arșița verii, domnul Foarță picta o pisică albastră. Luna avea un obraz palid, leit une maîtresse jalouse. Am tras jaluzelele pînă sus, am deschis fereastra (era să zic hubloul) și l-am salutat. Domnul Foarță nu m-a văzut, nu m-a auzit, preocupat cu penelul și culorile. Ochii pisicii albastre luceau ca oțelul unei baionete și-atunci nuș ce mi-a venit și am început să recit balada aceea cu baionetele.(dacă nu ați citit poezia o redau aici; dacă da, recitiți-o la lumina palidă a lunii):
Balada baionetei din Bayonne

Venea olanda din Olanda,
venea cașmirul din Cașmir;
că ni s-a ofilit ghirlanda
cuvinte nu am, să mă mir;
am mai dansat o arleziană,
a mai căzut un batalion;
sclipea,-n Artois, o arteziană
și-o baionetă, la Bayonne.

De la Berlin venea berlina
și indigoul, de la Ind;
iubea Marcel pe Albertina
și era tare suferind;
și ne-a cuprins indiferența
și-a mai pocnit cîte-un balon;
sclipeau faianțele,-n Faenza
și baionetele,-n Bayonne.

Sardinele, din marea sardă,
din Persia, piersica venea;
Mansart murise-ntr-o mansardă,
ofițerimea lenevea;
se prelingea o vară laxă
ca inghețata, din baton;
sclipeau sacsii in țara saxă
și baionete, la Bayonne.

Havana-ți oferea havane
din care-albastru fum adii
dinspre divane spre tavane
ca la Bagdad, sub bagdadii;
Colonia ne dădea colonie
iar Bostonul, un vals-boston;
s-a statuat Finis Polaniae
și am dat fuga la Bayonne.

Din Caesar, Kaiserul și Țarul,
din vespasiana, Vespasian;
hazardul bate veșnic zarul
pe care-l tot arunci în van;
se răsfrangea-n oglinzi de damă
blazarea noastra cu blazon,
iar nu în sclipitoarea lamă
de baioneta de Bayonne.

Voltaire dormea intr-o volteră
și, intre timp, filosofa;
a mai trecut de-atunci o eră,
a mai căzut cate-o sofa;
de ce se clatină iatacul
și cad ghiulele pe balcon?
Opriți, opriți, opriți atacul
la baioneta, la Bayonne?

Închinare

A mai trecut o belepocă;
Adio, domnule baron!
Sclipeste-n soare, echivocă,
o baionetă, la Bayonne.

Se pare că recitam prea sonor fiindcă la parter s-a deschis o fereastră și am auzit vocea arțăgoasă a doamnei Vîzdoagă:
„Nu vă e rușine, un pic? Uitați ce-ați făcut, mi-ați stropit toate rufele cu cerneală, om în toată firea și vă jucați precum țîncii!”
Ochelarii fumurii ai domnului Foarță s-au ridicat spre bagdadiile cerului înstelat și l-am auzit zicînd:
„ Mă iertați, domană, nu mi-am dat seama… eram amețit puțin de beția creației!”
Jenat oleacă de acest schimb de replici (ce știa doamna Vîzdoagă despre artă și beția creației?!) am închis fereastra și am tras jaluzelele. Totuși, privirea oțelită a felinei pictate de domnul Foarță se zărea clar în penumbra camerei. „ Zît, cotoi!” am vrut s-o ușuiesc eu dar m-am trezit brusc din somn.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s